P.S. la vernisajul unei expozitii!

Luna aceasta am fost invitat la vernisajul unei expozitii care a reunit FOTOGRAFII ( realizate la o reprezentatie teatrala CARAGIALE in Statele Unite de catre jurnalista MADALINA CORINA DIACONU ) si BENZI DESENATE dupa CARAGIALE (autor MIHAI GRAJDEANU). A fost un eveniment mult mai complex decat vernisajul unei expozitii fiindca cei prezenti au avut parte si de teatru si de poezie s.a.m.d.

    “Sufletul serii” a fost Madalina Corina Diaconu, care este si Presedinte al “Clubului presei transatlantice” , dar – discreta – ea a tinut sa fie mai mult “moderator” decat artist invitat in spatiul extrem de generos al noii Biblioteci Nationale a Romaniei. “Daca vrei sa scrii ceva, scrie despre Mihai, el este tanar, este in plina afirmare si are mai multa nevoie decat mine de publicitate”, mi-a spus ea.

    Pe Mihai Grajdeanu l-am vazut prima data in mai, 2011, cand a participat la editia a IX-a a “Zilelor HESPERUS”, la Colegiul National “Gheorghe Lazar”. Statuse atunci retras in public si realizase niste schite ale celor implicati in manifestarile “HESPERUS”. Am fost invitat mai tarziu la lansarea cartii sale de benzi desenate , dar nu am putut participa. Abia acum am reusit, cu ocazia vernisajului acestei expozitii (inca deschisa la Biblioteca Nationala) , sa descopar filonul sau artistic autentic. Dupa opinia mea cel mai bine este ilustrat acest lucru intr-un “portret CARAGIALE” (ce include aproape toate “abilitatile artistice” ale lui Mihai, in sensul ca, pe langa “ochiul de artist”, el a pus acolo si o unda de umor si ceva din sufletul sau generos si cald prin prisma caruia priveste lumea).

    Nu as putea sa fac acum niste estimari privind evolutia ulterioara a lui Mihai Grajdeanu. Sunt insa sigur ca este un artist autentic si demersul sau in domeniul benzilor desenate ii va aduce intr-o zi recunoasterea care o merita.

    Felicitari, Mihai, felicitari, Mada !

    Ati reusit ca, in lumea rece si mercantila a Bucurestiului, sa aduceti o seara plina de caldura sufletului si a talentului vostru.

 Ioan Iacob